Exista Mos Nicolae

Adevaratul Mos Nicolae este un ardelan din Bihor. Iar tatal lui e Mos Craciun

Moş Nicolae este român şi acest lucru poate fi dovedit cu acte in regulă. Cu buletinul de identitate eliberat de Politie. El s-a născut in anul 1936, exact pe 4 iulie, de ziua Statelor Unite ale Americii iar tatal său este Moş Crăciun.

Pare halucinant, dar acesta este adevărul gol-goluţ. Dacă nu ne credeţi, priviţi mai bine poza cu buletinul de identitate al Moşului năstruşnic. Moş Nicolae este ardelean de origine, este născut in oraşul Vaşcău, judeţul Bihor. Din păcate nu ştim dacă acesta mai trăieşte. In caz ca este in viata, are acum mai bine de 74 de ani.

Moş este un nume destul de comun in zona Bihorului asa cum Pop este in Mures si Maramures. Cat despre prenumele Nicolae si Craciun sunt la fel de uzuale. Interesant e ca pe mama lui Nicolae Moş o chema Ana, ca, dupa unele traditii, pe nevasta cea artagoasa a lui Craciun.

Fraza lunii

” Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slave. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni. „

Tu ce fobii ai ??

Iti este frica de insecte sau de spatii inchise? Ei bine, afla ca sunt unii oameni care au fobii mult mai ciudate decat ale tale.

Iata un top cu cele mai ciudate fobii!

1. Fobia de Papa

Desi multi asteapta sa fie binecuvantati de Papa, exista si oameni cu frica fata de Suveranul Pontif si chiar fata de catolicism. Fobia fata de Papa se manifesta prin accelerarea batailor inimii, palpitatii, cresterea frecventei respiratiilor sau greata.

2. Teama fata de untul de arahide lipit de cerul gurii

Ati citit bine! Sunt si oameni pentru care a manca un sandvis cu unt de arahide este o provocare, mai ales ca daca se si lipeste de cerul gurii.

3. Teama fata de par

Intri in panica atunci cand vezi fire de par pe haine sau pe covor? Transpiri si vezi fire de par peste tot? Clar, suferi de aceasta fobie.

4. Teama de a ramane fara acoperire la telefonul mobil

Simti ca esti pierdut atunci cand telefonul a ramas fara baterie sau atunci cand te afli intr-o zona fara acoperire? Diagnosticul e simplu! Te numeri printre cei care nu pot trai fara telefon, iar frica iti provoaca diferite senzatii – de la respiratie sacadata pana la stare de greata.

5. Fobia de adolescenti

Iti este frica ca adult sa interactionezi cu un adolescent? Atunci comportamentul tau in relatiile cu ei ar putea avea de suferit, o binevointa exagerata fiind rezultatul fobei fata de adolescenti.

6. Frica de a fi privit/privita

Cei care se simt stingheri sau chiar trec prin stari de panica atunci cand sunt priviti evita locurile aglomerate. De asemenea, nu se vor numara printre invitati la o petrecere. Pana si a conduce masina poate fi o incercare grea pentru cei care sufera de o astfel de fobie. Asta deoarece ei traiesc mereu cu senzatia ca sunt priviti, chiar daca realitatea ii contrazice.

7. Teama de oglinzi

Psihiatrii spun ca, de fapt, teama de cunoastere de sine are drept consecinta fobia fata de oglinzi.

8. Teama de a inghiti

Adesea, aceasta fobie este asociata cu teama de a manca sau de a pune kilograme in plus. Specialistii nu au putut stabili o cauza clara la originea acestei fobii.

9. Frica de a vomita

Cei care sufera de aceasta teama evita, de asemenea, sa manance, sa socializeze si chiar sa participe la petreceri. La unii, fobia se caracterizeaza prin absenta meselor si din acest motiv poti fi catalogati anorexici.

10. Frica de numarul 13

Aceasta teama poate fi asociata si superstitiei cum ca ziua de 13 este una mai putin favorabila. Pana si temutul Hitler avea o slabiciune fata de numarul 13.

17 nov

S-a intamplat pe 17 noiembrie

1494 – A încetat din viata umanistul italian Giovani Pico della Mirandola, membru în Academia Platoniciana din Florenta („Despre demnitatea omului”) (n. 24 februarie 1463).

1538 – Prima atestare documentara a asezarii Caracal, continuta în actul emis de cancelaria lui Radu Voda Paisie.

1558 – A încetat din viata regina Maria Tudor, cunoscuta ca „Maria cea sângeroasa – „Bloody Mary” – pentru persecutiile la care i-a supus pe protestanti (n. 18 februarie 1516).

1869 – Este inaugurat, în Egipt, canalul Suez, care face legatura între Marea Rosie si Marea Mediterana.

1906 – S-a nascut Soichiro Honda, inginer, fondatorul firmei de motociclete „Honda” (m. 5 august 1991)

1917 – A încetat din viata sculptorul francez Auguste Rodin (n. 1840).

1926 – S-a nascut IPS Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, Crisanei si Maramuresului, unul dintre marii ecumenisti contemporani, prozator si eseist (romanul „Trei ceasuri în iad”) (m. 29 august 2005).

1944 – A încetat din viata poeta Magda Isanos. (n.1916)

1957 – A murit George Murnu, scriitor, traducator (n. 1 ianuarie 1868)

1984 – A încetat din viata actorul Constantin Rautchi, (filmele „Badaranii”, „Ciprian Porumbescu”) (n. 22 mai 1934)

1985 – Este ucis prin tortura în arestul securitatii disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. A fost denuntat la Securitate ca tine un jurnal de catre doua tinere îndoctrinate. I se face o perchezitie la domiciliu si i se ridica 61 de caiete reprezentând însemnarile zilnice pe perioada 1949-1984 si alte manuscrise.

2006 – A murit fotbalistul maghiar de renume mondial Ferenc Puskas (n. 2 aprilie 1927)

P.S. : La Multi Ani !!! 😉

Cetatea Poenari

Pe cursul superior al râului Arges, lângă actualul sat Căpăţâni în secolele XIII şi XV a fost ridicată un avanpost şi mai târziu o cetate învăluită în legende: Poienari, menţionată pentru prima dată în 1453. Fortificaţia alungită, cu ziduri groase de 2-3 metri şi 5 turnuri de apărare a avut parte de un singur asediu cel al turcilor din vara lui 1462. Porţiunea nordică a zidului s-a prăbusit în cutremurul din 1915.

Această prezentare necesită JavaScript.

Se pare că ca la primul nivel a existat şi un cămin. Din motive de securitate uşa de acces în turn era la primul nivel accesul facându-se prin intermediul unei scări mobile. Se presupune că cetatea retrasă, depărtată de drumurile comerciale ar fi fost de refugiu, loc de întemniţare a duşmanilor sau de adăpostire a vistieriei ţării.

 

Cert este că a fost propietatea familiei Vlad Dracul. Legenda spune că Vlad Ţepeş ajungând la cârma ţării în anul 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatălui – pe unii dintre ei i-a tras în ţeapă, iar pe alţii i-a obligat să meargă pe jos din capitala de atunci, Târgovişte până la Poenari, şi să construiască o fortăreaţă pe ruinele vechiului avanpost. O altă legendă leagă zidirea cetăţii de legendarul domn Negru Voda, căruia ii sunt atribuite şi cele două semne din apropierea vârfului de stâncă – urme lăsate parcă de nişte încălţări uriaşe. În prezent cetatea se află în curs de restaurare. Un lucru este sigur după urcarea a 1480 de trepte, vă veţi convinge că peisajul a meritat tot efortul.

 

Centrul istoric al Bucurestiului

Trubadurul de la metrou

Folkistul de la metrou

Sursa : evz.ro

Nu-i ştim nici prin aproximaţie vârsta, pentru că nu o arată, dar ştim că are o fată care îl însoţeşte rareori. Susţine că nu are nicio poveste, că este asemenea oricărui om normal. Inspiră căldura zâmbetelor călătorilor care, deşi grăbiţi, găsesc puţin timp să-l asculte. Şi expiră ură. Asta în particular, dacă vrei să-i vorbeşti, ”să-l descoşi”, cum spune el.

 

 

Ascuns mereu sub aceeaşi glugă, sub aceeaşi şapcă de sub care se zăreşte un păr lung, castaniu, ”Greierele” – cum îl numesc răutăcioşii – sau ”Trubadurul de la metrou”- cum îl ştie mai toată lumea – nu lipseşte niciodată de la datorie. Repertoriul îi este limitat şi, tocmai de aceea, foarte bine însuşit. Este singurul său paznic, nu lucrează cu nimeni, îşi lasă o parte din încasări la vedere, dar e mereu cu ochii în patru. Poate fi încadrat, fără ezitare, în categoria cerşetorilor de lux, poziţie pe care o neagă cu vehemenţă.

Mi-a repetat că nu cerşeşte, nu acceptă nici măcar un covrig şi nu apelează la mila publică. Din scurta discuţie pe care am purtat-o, agitată, plină de invective şi negaţii, am înţeles că vocea caldă cu care cântă şi încântă, mai ales în liniştea serii, este doar ambalajul mărfii sale.

În realitate, o voce baritonală, iritată, zeflemistă, a omului care a trecut cântecul dincolo de artă şi l-a transformat în soluţia ultimă pentru supravieţuire, îşi strigă nemulţumirea.

Supărat pe Radu Baron

”Eu nu am nicio poveste. Nu sunt subiect de presă. Dacă vreţi să scrieţi, luaţi-vă de Radu Baron, părintele prostituţiei muzicale!” strigă enervat solistul underground, ajuns deja la mijlocul peronului. ”Sunt oameni în muzica românească care promovează pipiţe rupte-n… *” – cuvintele nu pot fi reproduse, dar deduse. Ura faţă de impresarul care se află în permanenţă în mijlocul unui scandal de hărţuire, sau este acuzat de artiştii pe care îi are sub tutelă că îi fură, este nedisimulată.

A mărturisit că îi cunoaşte pe majoritatea impresarilor şi nu neagă că a primit şi oferte din partea unora.

”Cânt de mic şi să ştii că am şcoala de muzică, dar nu am de gând să apar în viaţa mea pe aceeaşi scenă cu toate afoanele, ajunse să cânte doar pentru că arată bine şi pentru că sunt susţinute de X şi de Y”.

Definiţia noului curent muzical

”Noua muzică, tot ce apare pe scenă, tot ce se vinde bine, ce este ascultat cu plăcere, totul nu este decât prostituţie mascată. Favor contra favor. Vedetele se creează doar dacă satisfac fizic şi material pe impresari. Dacă le tai microfonul nu sunt în stare să scoată un sunet. Doar dau din fund, atât”, este verdictul folckistului.

”Generaţia muzicii play-back reprezintă o nouă formă de prostituţie, de data asta cu impresar”, este viziunea rebelului tomnatic.

El, însă, cântă şi vara şi iarna, şi pe mult, şi pe puţin, bănuieşte stările de spirit ale ascultătorilor şi îşi adaptează acordurile şi face din staţia de metrou propria scenă pe care o guvernează. Între ”Piaţa Romană, numărul 9” şi ”Numai noaptea vino”, trubadurul se mai confruntă şi cu oamenii de ordine de la metrou.

”Odată, au vrut paznicii de la metrou să mă alunge şi îmi cereau socoteală. A intervenit un bărbat şi alţi călători, dar degeaba. M-au alungat. O dată”, povesteşte el, sau, mai degrabă am putea considera că i-a scăpat o mărturisire.

”Mă simt bine aşa cum sunt. Nu vreau să ajung vedetă, nu vreau să apar la televiziuni. Dacă aş fi vrut, aş fi făcut-o. Nu vreau să fac altceva. Asta e liniştea mea”, a încheiat discuţia trubadurul.

Din Tulcea Veche

Ce nu stiati despre Tulcea..

.. de unde vine numele magazinului Diana din Piata Civica ? de la numele fiicei arhitectului tulcean Gheorghe Tofan, care a proiectat modelul magazinului dupa cel similar din Leipzig

…parcul din Piata Noua era inainte… un maidan unde se tinea targul de vite. A fost amenajat ca parc poate si pentru ca senatorul Nicolae Georgescu-Tulcea isi avea casa chiar langa targ (casa veche cu balcon din fier forjat, care adaposteste farmacia de vis-a-vis de parc), iar « miresmele » care ii inundau casa de fiecare data cand se tinea targul credem ca l-au determinat sa adopte masuri… J

… Liceul de Arta din Piata Noua este construit dupa planurile arhitectului tulcean Gh. Bratescu pe locul casei in care s-a nascut Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret de Informatii din Romania.

…pe la 1860, Tulcea era cel mai important oras al Dobrogei (Constanta era doar un sat de pescari), fapt pentru care a fost ales pentru administrarea intregului « sangeac » Dobrogea (guvernatorii Dobrogei mergeau la munca in asa numitul Palat al Pasei de pe malul Dunarii, adica actualul Muzeu de Arta)

.. inainte de inaltarea Monumentului Independentei, care a dat numele de Dealul Monumentului, stanca ce strajuie Dunarea era cunoscuta si sub numele de « La Trei Mori » (de la morile de vant atat de prezente odinioara in Tulcea)

.. Biserica cu Ceas (Bulgareasca) si Biserica Ruseasca din Piata Noua au semiluna la baza crucilor de pe acoperis, amintind de faptul ca au fost inaltate in timpul ocupatiei otomane si lasand loc de interpretare : biserici crestine construite pe taram turcesc sau crestinismul « ingenungheaza » mahomedanismul

… Sinagoga evreiasca din Tulcea, de pe str. Babadag este cea mai veche si singura ramasa in picioare dintre cele trei care existau odata in Tulcea ?

… ca desi zona in care locuiau preponderent evreii, adica str. Babadag, Cuza Voda, Grivitei, au fost afectate de demolari, mai putem intalni in Tulcea case evreiesti precum casa Goffman sau casa Rosman ?

.. in curtea Bisericii Armenesti (Sf. Grigorie Luminatorul) de pe str. Concordiei se afla lespezi de mormant inscriptionate in limba armeana veche, de nedescifrat pentru cei care s-au incumetat pana acum ?

.. in Tulcea nu mai exista case armenesti, ultima, cea de pe Corcordiei 11 pierind intr-un incendiu ?

Realizat de voluntarii Centrului EU divers in cadrul proiectului « Redescopera-ti Orasul ! », finantat de Comisia Europeana prin programul « Tineret in Actiune »
Sustine si tu proiectul si Tulcea veche prin marturii, fotografii si amintiri despre Tulcea de altadata sau orice alta informatie sau sugestie ce ne poate fi de folos

Realizat de voluntarii Centrului EU divers in cadrul proiectului « Redescopera-ti Orasul ! », finantat de Comisia Europeana

sursa : http://www.infotulcea.ro

Scufita rosie

Am primit asta pe mail si mi s-a parut foarte misto, asa ca I decided to share it!

Date: Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig n regiunea craniului. Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.

Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure.
Analiza: Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult ca sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.

Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi mai sunt tare putini, doi la mana ca se feresc de om iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de rontait. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.

Date: Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si “Cei 3 purcelusi” sau “Capra cu 3 iezi” observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Date: Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se pune in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori !

Date: Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns. Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.

Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghiarele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere) “elibereaza” cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii.

Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Alba ca Zapada” – auzi Alba si ea traieste in padure cu 7 barbati.

A beautiful mind

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
– Esti crestin, nu-i asa, fiule?
– Da, dle, spune studentul.
– Deci crezi in Dumnezeu?
– Cu siguranta.
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
– Da.
– Tu esti bun sau rau?
– Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
– Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o
poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?
– Da, dle. As incerca.
– Deci esti bun.
– N-as spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.
Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
– El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer,
chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
– Nu poti raspunde, nu-i asa?
El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se
relaxeze.
– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
– Pai…, da, spune studentul.
– Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare – “Nu”.
– De unde vine Satana?
Studentul ezita. – De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
– Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Da.
– Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.
Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
– Da.
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. – Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
– Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.
– Crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
– Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.
L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
– Nu, dle. Nu L-am vazut.
– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?
– Nu, dle, nu l-am auzit.
– L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu?
– Nu, dle, ma tem ca nu.
– Si totusi crezi in el?
– Da.
– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.
– Dle profesor, exista caldura?
– Da.
– Si exista frig?
– Da, fiule, exista si frig.
– Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.
Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii !
Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.
Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le profesor, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
– Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
– Din nou raspuns gresit, d-le prof.,
Intunericul nu este „ceva”; este absenta a „ceva”. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric. Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.
– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
– Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
– Gresita ? Poti explica in ce fel ?
– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.
Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand.
Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
– Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor ?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce marefer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
– E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care „a auzit” creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor ?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul?
Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:
– Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
– Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima
omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant…..

Studentul se numea Albert Einstein . Citatul il gasiti in cartea sa , Dumnezeu vs stiinta .

  • Calendar

    • ianuarie 2022
      L M M J V S D
       12
      3456789
      10111213141516
      17181920212223
      24252627282930
      31  
  • Caută